" Există sentimente care nu pot fi niciodată uitate complet, asemenea cuvintelor care se păstrează în amintire odată ce au fost rostite. Mai fericite sau mai dureroase, aceste sentimente rămân prezente, dar într-un loc secret, uneori inaccesibile pentru noi"- Alain Braconier
Acest proces se numește refulare și este un proces selectiv de protecție personală care ne ajută să trecem peste momente neplăcute din viața noastră și când ți-e lumea mai dragă sertărașul acela în care am ascuns toate lacrimile noastre, toate fricile și neputințele noastre se rupe frate! Vorba lui Creangă "Na-ți-o bună că ți-am dres-o!
De ce scriu azi despre refulare? Pentru că azi mi-am adus aminte de o prietenă care după luni întregi de frământări a ales să își dea demisia și să stea acasă pentru o perioadă, cu copii , cu câinii, cu părinții. Toata lupta aceea a epuizat-o și abia mai avea energie să zâmbească, atunci nu știa că este introvertă ( cu diplomă în regulă... :) ) și că o viață întreagă se prefăcuse că îi plac aglomerările, petrecerile extravagante și zgomotoase, ședințele cu certuri interminabile și le pusese în niște sertărașe care la un moment dat au explodat.
După o vreme ne-am văzut la o cafea și parcă era o altă persoană, plină de viață, fericită și mult mai sigură pe ea, pe ceea ce vrea să facă cu viața ei. A fost o revedere plină de râsete și voie bună în care am descoperit o persoană cu totul nouă, iubitoare, carismatică, feminină și sensibilă, fără măști și fraze învățate pe de rost.
In drum spre casa, întâmplarea, universul, destinul face să mă întâlnesc cu un fost coleg de al prietenei mele cu care ne mai ciocneam deseori pe holurile biroului și în naivitatea mea (recunosc că nu mă prind prea repede ...) îi spun cu cine am băut o cafea și răspunsul lui ma năucește complet:
-Nu o cunosc, înseamnă că nu era cine știe ce de capul ei dacă nu m-a impresionat! Pe buneeee, faptul că nu mai e nu știu ce mare director (e mami acum!), cu nu știu ce funcție sau grad îmi spui că nu o cunoști....!!
Am fost atâta de marcată de acest răspuns încât m-am hotărât să îmi spun și eu smerita mea părere despre anumite lucruri, poate o sa râdeți însă unii deja le consideră normale...
NU, NU SUNT NORMALE! DACA CINEVA E CONCEDIAT, NU SE IA- PUTEȚI VORBI, ATINGE ȘI BEA O CAFEA ÎN SIGURANȚĂ! DACĂ CINEVA A DIVORȚAT, NU SE IA-POATE I SE IA PORCHE-UL ȘI VILA ȘI I SE DAU SECRETAREI DAR ATAT.
DACĂ CINEVA PLÂNGE, LACRIMILE NU LASĂ PETE PE ROCHIA ( COSTUMUL) DE 2000 EURO CI DOAR URME ÎN SUFLET- PUTEȚI SĂ ÎL LUAȚI ÎN BRAȚE! Sunteți în siguranță!
Ar fi mai multe de zis, mă opresc aici și vă îmbrățișez pe toți. Ceea ce știu sigur e că asta se ia și dacă vă vine să îmbrățișați pe cineva puteți să o faceți și chiar să îi spuneți: mi-a fost de dor de tine , mă bucur să te văd, sau ce vreți voi.
Si daca aveți vreun sertar de golit și nu puteți singuri, chemați pe cineva!
